La graniţa cu Moldova de peste Prut şi cLa graniţa cu Moldova de peste Prut şi cu cea mai cruntă izolare de restul lumii, satul Podul Hagiului, comuna Gorban, judeţul Iaşi, luptă inutil cu seceta şi cu timpul. Faci o veşnicie până acolo, în ţinutul nimănui, iar când cătunul îţi răsare în cale, din praf şi pulbere, ai impresia că soarele s-a scurs pe pământ şi a ţintuit oamenii în loc, cu visurile lor cu tot. De după o poartă verde şi roasă de ani, doi bătrâni simpli ne primesc însă la ceas de taină şi de poveşti. Sunt mătuşa şi unchiul preşedintelui Băsescu, Maria (85 de ani) şi Mircea Gaţu (86 de ani). Pentru că aici, în Podul Hagiului, primul om al ţării a copilărit în curtea tatălui său, Dumitru, originar din aceste locuri uitate de Dumnezeu.u cea mai cruntă izolare de restul lumii, satul Podul Hagiului, comuna Gorban, judeţul Iaşi, luptă inutil cu seceta şi cu timpul. Faci o veşnicie până acolo, în ţinutul nimănui, iar când cătunul îţi răsare în cale, din praf şi pulbere, ai impresia că soarele s-a scurs pe pământ şi a ţintuit oamenii în loc, cu visurile lor cu tot. De după o poartă verde şi roasă de ani, doi bătrâni simpli ne primesc însă la ceas de taină şi de poveşti. Sunt mătuşa şi unchiul preşedintelui Băsescu, Maria (85 de ani) şi Mircea Gaţu (86 de ani). Pentru că aici, în Podul Hagiului, primul om al ţării a copilărit în curtea tatălui său, Dumitru, originar din aceste locuri uitate de Dumnezeu.
Maria Gaţu are 85 de ani, dar prăşeşte porumbul din grădină cu îndemânarea unui copil lipit de fusta mamei. “Toată viaţa, asta am făcut, de ce să mă las tocmai acum? Păi, azi, dacă tocmeşti un om tânăr să te ajute la câmp, îţi ia 30 de lei pe zi, îi dai să mănânce, şi-l găseşti fumând la jumătatea rândului. Îşi bat joc şi de tine, şi de pământ”, se aprinde bătrânica şi leapădă un braţ de verdeaţă în bătătură. Traian e departe, la Bucureşti, dar Maria Gaţu nu a ajuns la vârsta asta ca să uite esenţialul: “Nepotul nostru de seamă, ce să zic? Eu şi tatăl lui Trăienuş, Dumitru, suntem verişori buni, dar am crescut ca fraţii, împreună, am mâncat aceeaşi pâine atâta timp”.
Au avut casa şi ograda inundate de trei ori
La 86 de ani, Mircea Gaţu stă deoparte şi se îngrijeşte de sănătatea şubredă ca paiul. Se mângâie pe picioarele vineţii, trage dintr- un tub, ceva pentru astm, şi se opinteşte în toiag, prietenul său de nădejde. “Eu nu ştiu cum de rezistă acolo, în Bucureşti, numai cu răutate în jur. Dar e învăţat cu greul, că era înfipt de mic!”, aruncă stăpânul curţii din vârful buzelor, obosit de-atâta trai şi suferinţă: “Tac-su, Dumitru, e de-aici, dar şi după ce s-a mutat la Constanţa, cu armata, n-a uitat de unde a plecat. Veneau în fiecare vacanţă la noi, el şi Jenica (n.r. - soţia lui Dumitru Băsescu), Trăienuş şi Mircea (n.r. - fratele preşedintelui). Stăteau cu lunile şi erau tare mulţumiţi. Păi, pe Traian şi pe Mircea nu-i mai scoteai din vie, dacă-i scăpai acolo! Ce se mai jucau şi prin lemne, şi prin curte, cu tot ce le pica în mână...”.
 Dar timpurile se schimbă, oamenii, şi mai şi. De mai bine de două decenii, Traian n-a mai trecut pe “acasă”, ceea ce Maria şi Mircea Gaţu cred că a însemnat Podul Hagiului pentru actualul preşedinte al ţării. Casa rudelor lui Băsescu a intrat de trei ori sub furia apelor, iar cei doi bătrâni îngrămădiţi unul lângă celălalt, pe prispă, vorbesc şoptit despre drama inundaţiilor: “Dacă vedea Traian cum era casa pe care o ştia el, cred că plângea în pumni, că noi tare am mai plâns. 70 de centimetri am avut apa în casă ultima dată, se umflase toată duşumeaua şi erau numai broaşte sub ea. Milă mi-era de casă, nu de noi, că ziceai că se rupe, săraca!”, suspină Maria Gaţu, care primeşte 300 de lei pensie şi nu are de unde să acopere şanţurile adânci săpate de viaţă prin curte şi pe fruntea ei muncită.
“Măcar de n-ar ieşi iar preşedinte, poate are timp şi mai vine pe la noi, ne mai sprijină cu ce poate. Trăienuş, nepoate, ajută-ne cu nişte bani, că nu mai putem! Cade cerul pe noi, nepoate, şi nu-l mai putem duce!”, sfârşeşte tanti Maria vorba, dar nea Mircea, bărbatul de 86 de ani din dreapta ei, retează scurt aerul cu toiagul, ca şi cum n-ar vrea să audă de aşa ceva. În sărăcia şi-n disperarea lor necuprinsă, doi bătrâni cu rude mari, împărăteşti, mai găsesc puterea să se certe pentru ziua de mâine şi pentru fiecare dimineaţă câştigată împreună.
«Marea plăcere a vacanţelor»
Invitat în 2005 la emisiunea “Profesioniştii”, la TVR 1, Traian Băsescu a amintit de momentele petrecute la Podul Hagiului, în primii ani de viaţă. “Mama e din Dobrogea, tata din Moldova, Podul Hagiului, judeţul Iaşi. (…) Copilăream la ţară, în fiecare vară, asta era marea plăcere a vacanţelor”, se confesa preşedintele, care a completat ulterior, la Realitatea TV, impresiile despre sătuc: “În Podul Hagiului, sat de răzeşi, satul lui tata, nu a existat mult timp curent electric şi totuşi s-a supravieţuit.”
Le-a făcut drum în sat
Acum mai bine de 20 de ani, când a trecut ultima oară pe la Podul Hagiului, Traian a lăsat în urmă aceeaşi uliţă strâmtă şi prăfuită, ce se opreşte şi azi în poarta rudelor sale din partea tatălui. În tot acest timp, Băsescu nu şi-a adus aminte decât o dată de satul în care a copilărit, legându-l de lume printr-un drum asfaltat.
Prins după Revoluţie în vârtejul puterii, Băsescu nu a mai avut timp de nostalgii pământene. Unchiul Mircea îşi aduce aminte că doar tatăl său l-a făcut pe Traian să nu-şi uite de tot rădăcinile. “Dumitru îl tot bătea la cap să bage asfalt pe drumul ce vine dinspre şosea, de la Gorban, spre Podul Hagiului. Îi zicea «Hai, bă, Traiane, dacă nici acum, când eşti ministru la transporturi, nu poţi să faci asta, atunci când?». De gura lui tac-su, a aranjat şi în câteva luni satul a avut drum asfaltat”, ne spune bătrânul, care priveşte cu regret şi cu resemnare spre uliţa chinuită ce-i trece prin faţa porţii şi se pierde undeva în lanul de porumb. “Pe-aici nu a mai ajuns să facă nimic, dar ce rost mai are să-l batem la cap şi cu asta?” Dar acesta nu e nici pe departe cel mai mare of al bărbatului de 86 de ani.
Bătrânul a fost băgat doi ani la puşcărie
Necazul care îi bântuie şi azi liniştea s-a petrecut de mult, în vremuri mai tulburi şi mai barbare decât cele de azi. Vorbele se leagă greu, strivite de povara amintirilor: “După ce am venit din război, am vrut să mă aşez şi eu la casa mea, dar n-am putut din cauza comuniştilor. Veniseră cu colectivizarea, aveau oameni peste tot, de la preotul satului până la văcar. Eu eram mai rău de gură, nici nu voiam să-mi bag averea la grămadă, la CAP, aşa că m-au înhăţat. Am făcut doi ani de închisoare, 1950 şi 1951, dar m-au plimbat pe la vreo şase puşcării. Am ajuns şi la Canal, unde n-am ştiut decât trei lucruri: muncă, bătaie şi somn”. Acum, după ce şi-a încheiat de mult răfuiala cu viaţa, bătrânul aşteaptă neîncrezător un semn că n-a suferit degeaba: silueta nepotului Traian să răsară în poarta casei sale.
«Maria a dormit la noi în casă»
 Traian Băsescu nu a trecut pe la casa bătrânilor nici acum doi ani, când un văr de-al său, Sorin Gaţu, a murit într-un accident de maşină în timp ce mergea spre un miting al PD-L. “La înmormântare a venit doar Maria, nevasta lui, a dormit la noi în casă”, ne spune Maria Gaţu, care are numai cuvinte de laudă la adresa soţiei preşedintelui. “E o fată la locul ei, nici n-ai zice că are bărbatul aşa sus-pus. Am stat la taclale, am descusut-o şi noi cum am putut. Cât a zăbovit pe la noi, în faţa porţii a stat o maşină mare pe care o păzeau unii”, îşi aminteşte mătuşa lui Băsescu.
 DUMITRU BASESCU
|
