În ultima vreme au aparut contestări, în special pe internet, ale rolului regimului Antonescu in Holocaustul din România în timpul celui de-al doilea război mondial. Cei care contesta concluziile raportului Comisiei Wiesel susțin că e vorba de o "culpabilizare a poporului român", deși raportul delimitează clar responsabilitatea regimului lui Antonescu. Mai mult, în raport sunt menționați români care au contribuit la salvarea evreilor în această perioadă, și care au fost distinși cu titlul "Drepți între Popoare" de către Memorialul Holocaustului Yad Vashem, de la Ierusalim. Printre aceștia se numără la loc de frunte Regina Mamă Elena, care prin intervențiile sale pe lângă Ion Antonescu a salvat viața a nenumărați evrei din România. Pentru prima oară, Regele Mihai a vorbit despre rolul Reginei Mama în salvarea evreilor într-un interviu în exclusivitate pentru Radio România, acordat la Palatul Elisabeta din București.

Cum a ajuns Regina Mamă să se implice în salvarea evreilor din România care erau persecutați de regimul lui Antonescu?

Am auzit că se întâmplă anumite lucruri cu evreii noştri la Bucureşti, aici în ţară, şi aveam contact, şi mama mea şi cu mine, destul de des cu rabinul şef care era atunci la Bucureşti, Şafran, şi ne explica puţin cam ce se întâmplă, cam ce are să se întâmple – cred că ştia el mai multe lucruri –, şi atunci mama mea s-a sesizat foarte tare pe toată chestiunea asta, şi de la una, de la alta, ea a reuşit faţă de Antonescu. Antonescu era un om destul de bizar în anumite lucruri, fiindcă făcea ce toată lumea ştie, dar avea un fel de... cum să spun, un respect foarte adânc faţă de mama mea. Şi ea a reuşit, în cursul mai multor luni, să-l domolească în ceea ce făcea el cu evreii, şi a reuşit într-o bună măsură.

Cum aveau loc întrevederile, îl primea pe Antonescu în audienţă şi cerea, în cazuri concrete de evrei, să nu fie deportaţi?

Cred că au fost câteva cazuri dar eu nu ştiu, nu mai ţin minte exact cine erau, câţiva alţii... Dar în special ea se ocupa, cum să spun, aşa, în grup, de evrei, nu atâta de persoane. Pe ici, pe colo, da, au fost câţiva pe care ea îi cunoştea bine.

Care era răspunsul lui Antonescu la aceste intervenţii?

Antonescu ca să-i spună ei ceva special nu cred că i-a spus, dar s-a văzut puţin că a lăsat-o mai încet în momentul ăla. Pe urmă au fost cei care au trimis, nu numai evreilor, dar şi românilor şi altora, în Transnistria de atunci – şi a reuşit, totuşi, să trimită tren, sau mai multe trenuri de aici cu mâncare şi îmbrăcăminte pentru cei care erau deportaţi acolo, şi pentru evrei, şi pentru români.

Era periculos ce făcea?

Se auzeau fel de fel de lucruri, un eventual pericol faţă de ea. Şi noi mai ştim altceva – că am aflat după, mult timp după –, că a venit Eichmann (coordonatorul "soluției finale" a naziștilor, de nimicire a evreilor - n.r.) pe aici, foarte supărat, că ce făcea mama mea, şi i-a spus lui Antonescu ca asta nu mai este admisibil. Dar totuşi, Antonescu nu a oprit conflictul. S-a lăsat influenţat de către mama mea.

Majestatea Voastră aţi avut convorbiri cu Antonescu despre situaţia evreilor?

Eu personal cu Antonescu pe chestia asta mai puţin, pe când mama mea a acţionat din punct de vedere uman, omenesc, şi avea un sens al moralei foarte puternic şi era foarte credincioasă, şi indiferent de religiile respective, când cineva era... se purta cu el în felul cum s-a purtat, ea nu accepta asta. Asta a fost puterea ei faţă de Antonescu.

Îi trezea rămăşiţe de conştiinţă lui Antonescu?

Asta trebuie să fi fost, dar e greu de ştiut cum şi de ce. Eu m-am gândit mai târziu că el fusese la un moment dat ataşat militar la Londra şi, cine ştie, o fi prins şi el ceva de la englezi, purtarea lor acolo, i-o fi rămas ceva în capul lui, în sufletul lui, nu ştiu. Dar, în orice caz, a reuşit mama mea, totuşi, să facă, şi cu el, şi cu Mihai Antonescu, în primul rând... Când unul mergea mai greu, îl lua pe Mihai Antonescu şi-l pistona mai tare, ştii, şi pe urmă s-au mai aranjat lucrurile, până când... Pe cât s-a putut.

A existat un plan, în vara lui 1942, al lui Antonescu împreună cu germanii, de a deporta toţi evreii din România şi sudul Transilvaniei în lagărul de la Bełżec (se citeşte Beujeţ – n.r.), din Polonia. Şi în toamna acelui an Antonescu s-a răzgândit – în toamna lui ’42 – şi există unele ipoteze potrivit cărora mama Majestăţii Voastre ar fi ameninţat că, dacă se întâmplă acest plan, pleacă din România, se exilează. E adevărat?

Chiar aşa nu ştiam, chiar în felul ăsta, dar ştiu că îmi spunea mie, între noi vorbind, şi a spus-o chiar faţă de alţii câţiva, chiar faţă de mine, că dacă nu se face ceva pentru evrei, să se atenueze cel puţin lucrurile, o să facă... o să treacă în istorie că eu am să fiu numit ca „Regele Crud”, sau „Nedrept”, sau ceva de felul ăsta, şi că asta noi trebuia să evităm pe cât se poate.


Ce legături aţi avut cu rabinul Şafran şi cu preşedintele Comunităţii Evreieşti, Filderman, în timpul războiului?

Cu Filderman nu am avut aproape deloc, l-am văzut o dată sau de două ori. Rabinul Şafran venea la un moment dat, timp de câteva luni, venea aproape în fiecare săptămână o dată, ca să-i explice şi mamei şi mie ce ştia el că are să se întâmple. Şi atunci mama mea vorbea, înainte de a se întâmpla anumite lucruri, cu Antonescu.

Deci şi în felul ăsta a prevenit unele...

Păi da, că n-aveam de unde să ştim noi, că astea nu ni se spuneau niciodată. Numai ea putea să ne spună ce se pregătea...

Aţi ştiut ce se întâmplă în Transnistria, cu lagăre ale morţii, cu oameni care mureau de tifos, de foame?

Bine, partea cea mai gravă care s-a întâmplat la început a fost când au venit legionarii şi au făcut pogromul; pe urmă s-a întâmplat chiar şi în Moldova. Asta a fost la începuturi, când încă nu intrasem în toată chestiunea asta cu mama mea... Nici pe rabinul nu-l văzusem atunci, asta a venit după...

Dar aţi ştiut, v-a spus ce se întâmplă

Am ştiut, dar... după, bineînţeles; nu mi se spunea altfel.

Aţi rămas în legătură cu rabinul Şafran, care a locuit foarte aproape de Majestatea Voastră în Elveţia.

De când am plecat... el plecase şi pe urmă, când am plecat eu, nu imediat, dar la puţin timp după aceea, am reluat contactul cu el.

Şi aţi rămas în contact până la sfârşitul vieţii lui?

Am rămas până a murit şi pe urmă, când a fost slujba lor acolo, m-am dus la sinagoga de la Geneva pentru asta.

A făcut, cred că prin anul 1956, rabinul Şafran nişte declaraţii destul de controversate în favoarea lui Antonescu. Care era, de fapt, poziţia lui faţă de Antonescu – că a persecutat şi a salvat, sau... de ce a făcut acele declaraţii, în general, rabinul Şafran?

Păi cred că el a făcut asta fiindcă Antonescu, pe cât a putut şi el să facă, a făcut ceva din cauza mamei mele...

Deci, declaraţiile rabinului Şafran vin ca o confirmare a contribuţiei Reginei Mamă?

Ei, da, asta sigur; şi pe urmă ştiu când a venit aici o dată în vizită, a vorbit la Parlament mi se pare, şi a vorbit foarte răspicat şi clar despre mama mea, şi asta cred că nu le-a plăcut la mulţi, nu atât pe chestia evreiască, dar fiind că el vorbea de ea care făcea parte din familie, şi astea erau lucruri tabu pe vremea aceea.

S-a încheiat războiul, nu s-a mai vorbit despre acest lucru, şi a trebuit să vină anul 1989, la 6 ani după moartea Majestăţii Sale Regina-Mamă Elena, pentru a-i fi atribuit acest titlu de „Drepţi între Popoare”. Cum s-a ajuns la atribuirea acestui titlu atât de târziu?

Din câte ştiu eu, a fost un profesor român-evreu, Emil Simiu mi se pare că-l cheamă, pe care l-am întâlnit când am fost în America, la Washington. Şi el mi-a spus de atunci deja, nu mai ţin eu minte în care an, că el a început deja să facă o întreagă documentaţie şi să facă presiuni în Israel ca să se recunoască ce a făcut ea pentru evrei. Ştiu că au fost, din câte am auzit, o grămadă de controverse de la anumite persoane în Israel, care nu prea erau convinse. Dar el, nu ştiu cum, a reuşit. Şi-a adus chiar documente de-aici, probabil, sau din altă parte, cu Eichmann, când a venit el aici. Aşa am aflat eu – nu ştiam înainte, că Antonescu nu era să ne spuie nouă... Şi n-a rămas, a fost graţie lui că s-a făcut până la urmă, şi a acceptat. Şi atunci am fost invitat oficial la ambasada Israelului de la Berna, unde s-a făcut o mică ceremonie cu documentul, pe care-l am şi acum, în limba lor şi pe franţuzeşte, aceeaşi pagină dublă, cu toată declaraţia şi ce a făcut el.

Credeţi că această întârziere s-a datorat şi faptului că regimul comunist ar fi pus piedici ca să se întâmple aşa ceva?

Asta e foarte posibil, fiindcă puneau piedici oriunde puteau faţă de noi. Adică, ăsta nu trebuia să mai pomenească nimic, decât că noi n-am făcut nimic decât să profităm de poporul român, începând cu Carol I şi terminând cu noi, că am furat toată ţara şi nu-ştiu-ce şi pe dincolo.

De ce credeţi că această contribuţie a Reginei-Mamă – şi a altor români, că mai sunt până la 54 care au primit acest titlu – de ce este aşa de puţin cunoscută această contribuţie în salvarea de evrei în România?

Nu cred că a fost numai pe chestia evreiască. A fost că partea noastră a Europei, cum am spus eu într-unul din discursurile mele, când am mers pentru NATO, că... cu toate că noi nu suntem Balcani, dar suntem în acest grup din partea Occidentului, că se considera că tot ce e aici este un fel de boală şi atunci se uitau la noi ca la o pacoste din Europa, ca să spun, aproape, şi poate că şi ăsta este unul din motive. Nu ştiu de ce, dar mi se pare că pentru România a fost mai tare această mentalitate decât la celelalte ţări, poate pentru că din cauza sovieticilor, pentru că noi suntem latini şi toţi în jur erau slavi, afară de unguri, şi atunci trebuia să dea în noi mai tare decât în alţii.

V-ar place să vedeţi aici, în România, un memorial, o placă, o statuie pentru regina mamă? Ea a fost cinstită în Israel, dar nu este cinstită în propria ei ţară, în România.

O recunoaştere, ceva mai puternic, asta da, dar în rest totul e să vedem puţin cum s-ar putea face ceva. Dar cred că prea puţină lume ştie despre toate astea.

Acest interviu a fost difuzat inițial de Radio România Actualități.

Am primit acest ecou de la însuși domnul Emil Simiu și îl publicăm în continuare, cu mulțumiri:

Tin sa multumesc domnului Clej pentru calitatea interviului publicat in Romania Libera.

Asa cum a indicat M.S. Regele intr-unul din raspunsurile la intrebarile d-lui Clej, am avut onoarea sa initiez si sa duc la bun sfarsit actiunea care a rezultat in acordarea titlului de Dreapta Intre Popoare Reginei Mama Elena. Aceasta actiune nu ar fi fost incununanta de succes fara sprijinul statornic al sef-rabinului Safran, si al aceluia al vice-primarului orasului Tel Aviv, Itzhak Artzi, politician israelian proeminent de origine romana, al fostului consilier al presedintelui Carter, avocatul Stuart Eizenstadt, al varului meu, profesorul Liviu Librescu, al avocatului israelian Lionel Kestenbaum, care m-a asistat cu competenta si devotament, al cunocutului inginer si autor H. Sinnreich, al scriitorului Norman Manea, al dirijorului Sergiu Comissiona, al prof. Riri Silvia Manor, al dr. Ileana Vrancea, al scriitorului Andrei Brezianu, al scriitorului Andrei Codrescu, al rabinilor Judah Glasner si Jonathan Maltzman, al fostului ministru de externe al Romaniei, Constantin Visoianu, si a multor altor evrei si crestini de buna credinta.

Mi-as ingadui sa propun o rectificare a ceeace cred ca este o gresela de tipar in textul interviului. In Transnistria au fost deportati romi, dar nu, daca nu ma insel, si romani.

In ce priveste nerealizarea proiectului de deportare a evreilor romani la Belzec, un factor important a fost deteriorarea masiva a situatiei militare a Axei in toamna 1942, in preajma infrangerii istorice a maresalului Paulus la Stalingrad. In 1941 Iuliu Maniu si Constantin Bratianu ii cerusera lui Antonescu sa opreasca interventia militara a Romaniei dupa redobandirea Basarabiei si a Bucovinei. Antonescu nu i-a ascultat atunci, dar le-a urmat sfatul cand, dupa ce perspectiva infrangerii Axei devenise tot mai limpede, ei au insistat ca tratative diplomatice pentru iesirea Romaniei din razboi sa fie initiate la Ankara, Cairo, Lisabona, Madrid si Stockholm. In acel context colaborarea cu nazistii la deportarea populatiei evreesti ar fi fost inoportuna.

Prin actul dela 23 August si raspunsul leal si viguros al Armatei Romane la proclamatia regala a fost realizata nu numai realipirea Ardealui de Nord, evitarea in mare masura a devastarii inutile a teritoriului national, si reducerea importanta a duratei celui de-al doilea razboi mondial, dar si salvarea evreimii romane, dupa prigoana criminala din primii ani ai razboiului, dela soarta tragica a evreimii ungare sub regimul bestial al Crucilor cu Sageti. Nici poporul roman, nici poporul evreu nu vor uita aceste contributii istorice.

Emil Simiu

«Făceau coadă femeile la tac’su»

Ridicăm din umeri, iar tanti Maria râde, ruşinată, cu mâna la gură, ca la ţară. “E bărbat în putere, maică, ce să facă dacă-l plac femeile?”, ne spune ea, ca şi cum ar vrea să-l scuze pe nepot. “Lasă, că are cu cine să semene”, o completează nea Mircea, care mai scoate o poveste fierbinte din ungherele minţii.

Le-a promis bătrânilor că vine la sfinţirea bisericii

Ultima promisiune făcută de Traian Băsescu rudelor din Podul Hagiului a fost aceea că va veni la sfinţirea bisericii din localitate. “L-am aşteptat cum se cuvine atunci, cu masă întinsă şi cu inima deschisă, dar n-a putut să vină. O fi avut altceva de rezolvat, că la cât e ţara asta de mare, aşa sunt şi necazurile!”, îl scuză Mircea Gaţu pe nepotul său celebru.

Un văr lucrează la o fermă de porci în Spania

George Gaţu, văr de gradul ll cu Traian Băsescu, îşi are şi el originile în Podul Hagiului, satul natal al lui Dumitru Băsescu, tatăl preşedintelui ţării. Băiatul lui, Ciprian Gaţu, lucrează în Spania, la o fermă de porci, şi o duce foarte bine, după cum ne declară Maria Gaţu (85 de ani). “Munceşte acolo, îşi face treaba, că n-are de ales, dacă te-ai dus la muncă, păi muncă să fie. E greu, că este printre străini, dar cui îi e uşor? Nu vedeţi că şi aici, printre ai tăi, tot n-ai încredere, tot vor să te fure unii numai cu ochii?!”.

Sătenii au trimis scrisori la Cotroceni în numele bătrânilor

Conform unei informaţii apărute acum câţiva ani în “Ziarul de Iaşi”, sătenii din Podul Hagiului au încercat să profite de faptul că preşedintele ţării are rădăcini în această zonă. Aşa se face că pe adresa Cotroceniului au început să sosească, din 2005, o mulţime de scrisori semnate Mircea şi Maria Gaţu, în care Traian Băsescu era rugat să îndeplinească fel de fel de doleanţe. “Oamenii au trimis sute de scrisori în numele nostru şi i-au cerut până şi apartamente pe la oraş sau la dispensar, în sat”, şi-aminteşte Mircea Gaţu, care spune că a votat şi va vota mereu cu Traian, “din convingere şi pentru că altfel nu se poate

Mircea şi Maria Gaţu, unchiul şi mătuşa preşedintelui Traian Băsescu din satul Podul Hagiului, judeţul Iaşi, ne dezvăluie astăzi amănunte neştiute despre Elena Băsescu (80 de ani), mama primului om al ţării. Pentru că au vizitat-o la Constanţa, unde au stat chiar in casa ei, bătrânii s-au convins că Jenica, cum e cunoscută Elena de mică, are mari probleme de sănătate cu stomacul. “Noroc că se tot duce la biserică, poate are Dumnezeu grijă de ea”, ne-a spus Maria Gaţu (85 de ani).

Deşi face parte dintre rudele din partea tatălui lui Traian Băsescu, Maria Gaţu o ştie foarte bine pe Elena Băsescu, zisă Jenica, mama preşedintelui, care locuieşte la Constanţa. “E o femeie tare la locul ei, care nu vrea să deranjeze pe nimeni. O chinuie însă boala aia de stomac.

Jenica are ceva rău tare acolo! Noi am mai trecut pe la ea, pe la Constanţa, unde am stat chiar la ea în casă”, ne mărturiseşte Maria Gaţu, care ştie şi cum îşi petrece bătrâneţea mama lui Traian: “Au tocmit băieţii ei (n.r. - Traian şi Mircea Băsescu) două măicuţe, care au grijă mereu de Jenica. O plimbă cu maşina, se duc împreună ba la cumpărături, ba la munte, ba prin excursii. Fac cu schimbul măicuţele, câte o lună fiecare.

Două măicuţe au grijă de ea

Cred că-s bine plătite, că altfel cine te mai ajută pe degeaba în ziua de azi?”. Se pare că Maria Gaţu are dreptate, pentru că însuşi preşedintele Băsescu a recunoscut, în declaraţia sa de avere, că, în mai 2008, a vândut un autoturism Daewoo Matiz măicuţei Gabriela Ivanov, contra sumei de 1.000 de lei. “Vreau să văd dacă măicuţa conduce bine după ce şi-a luat permisul şi dacă mama se poate urca sau nu în maşină”, povestea Băsescu la vremea respectivă.

Prezenţa măicuţelor în viaţa Elenei Băsescu a dus şi la apropierea acesteia de biserică, de religie: “Merge mereu la schituri pe timp de vară, unde rămâne chiar şi cu lunile, să se reculeagă. Au cei de acolo grijă de ea!”, mai spune Maria Gaţu, mătuşa preşedintelui.

Tatăl preşedintelui a murit de inimă

Mama lui Traian Băsescu l-a cunoscut pe soţul ei, Dumitru, în 1949, când acesta a fost detaşat la Basarabi, lângă Constanţa, la Regimentul de tancuri. O vecină de-a lor a relatat pentru Libertatea că “într-un an, mai multe fete din Basarabi s-au luat cu câţiva băieţi de la regiment, a fost ca un fel de val, ziceai că se termina lumea, aşa curgeau nunţile.

Atunci s-a însurat şi Dumitru cu Elena”. Familia Băsescu s-a mărit o dată cu naşterea lui Traian, în 1951, urmat la doi ani de fratele Mircea. După ce Dumitru Băsescu a ieşit la pensie, părinţii s-au stabilit la Constanţa, unde Elena trăieşte şi astăzi. Dumitru Băsescu a murit în 2002, din cauza unei boli de inimă.

«Ioana şi Elena erau obrăznicuţe»

Mircea şi Maria Gaţu le-au văzut o singură dată pe Ioana şi pe Elena, fiicele preşedintelui, la ultima vizită a familiei Băsescu la Podul Hagiului. “Erau mici, maică, nu stăteau locului o clipă”, îşi aminteşte tanti Maria. “Se alergau pe-aici, prin bătătură, da’ nu se potoleau nici când striga mă-sa la ele. Erau cam obrăznicuţe”, ne spune şi Mircea Gaţu. Cei doi bătrâni nu le-au mai văzut apoi pe fete decât la televizor. “Aia mare e mai la locul ei. Da’ aia mică nu s-a schimbat deloc, e tot aşa înfiptă, seamănă cu tac-su”, crede femeia.

Nu vrea să deranjeze pe nimeni!

În ciuda insistenţelor venite din partea lui Traian Băsescu, care dorea să-şi ia mama lângă el, în Bucureşti, aceasta a refuzat să părăsească oraşul Constanţa, unde ea se simte ca acasă. “Nouă, Jenica ne-a spus clar că nu vrea să deranjeze pe nimeni în Bucureşti, că de-aia nu s-a dus acolo, să se simtă cineva obligat să aibă grijă de ea”, povesteşte Mircea Gaţu (86 de ani), unchiul lui Traian Băsescu.

Dumitru Basescu

Michael Jackson a murit din cauza unui stop cardiac provocat de un amestec de şapte medicamente, calmante şi antidepresive, potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa americană, preluată de Mediafax.

Decesul superstarului american, în vârstă de 50 de ani, a fost pronunţat joi seară, la ora 21:26 GMT (00.26, ora României), după ce şi-a pierdut cunoştinţa şi a intrat în comă profundă, în reşedinţa sa din Holmby Hills, din statul California.

Publicaţia americană Life & Style susţine că Michael Jackson era dependent de o serie de medicamente prescrise de medicii săi. O sursă a declarat că "Regele muzicii pop" lua multe medicamente, inclusiv antidrepresivele Xanax şi Zoloft, dar şi calmantul Demerol, cu patru săptămâni înainte de a muri, iar decesul său a fost provocat de o supradoză de medicamente care i-au provocat un stop cardiac şi respirator.

În timpul unui interviu acordat postului CNN, Brian Oxman, avocatul familiei Jackson, a sugerat deja faptul că decesul subit al cântăreţului a fost provocat de medicamente, în momentul în care a asociat moartea acestuia cu dispariţia tragică a starletei Anna Nicole Smith.

Xanax este numele sub care este comercializat medicamentul alprazolam, din clasa benzodiazepine, fiind folosit în tratamentul tulburărilor de anxietate moderate şi severe, al depresiei, dar şi contra atacurilor de panică. Zoloft este numele sub care este comercializat un antidepresiv din clasa inhibitorilor serotoninici (SSRI). El este folosit în tratamentul depresiilor severe de care suferă pacienţii adulţi, dar şi contra tulburărilor obsesiv-compulsive şi a atacurilor de panică. Demerol este numele sub care este comercializat medicamentul petidin (INN) sau meperidin (USAN), un analgezic opioid cu acţiune rapidă. El este folosit în tratamentul durerilor moderate sau severe şi este comercializat sub formă de tablete, sirop sau sub formă de injecţii intramusculare şi intravenoase.

La graniţa cu Moldova de peste Prut şi cLa graniţa cu Moldova de peste Prut şi cu cea mai cruntă izolare de restul lumii, satul Podul Hagiului, comuna Gorban, judeţul Iaşi, luptă inutil cu seceta şi cu timpul. Faci o veşnicie până acolo, în ţinutul nimănui, iar când cătunul îţi răsare în cale, din praf şi pulbere, ai impresia că soarele s-a scurs pe pământ şi a ţintuit oamenii în loc, cu visurile lor cu tot. De după o poartă verde şi roasă de ani, doi bătrâni simpli ne primesc însă la ceas de taină şi de poveşti. Sunt mătuşa şi unchiul preşedintelui Băsescu, Maria (85 de ani) şi Mircea Gaţu (86 de ani). Pentru că aici, în Podul Hagiului, primul om al ţării a copilărit în curtea tatălui său, Dumitru, originar din aceste locuri uitate de Dumnezeu.u cea mai cruntă izolare de restul lumii, satul Podul Hagiului, comuna Gorban, judeţul Iaşi, luptă inutil cu seceta şi cu timpul. Faci o veşnicie până acolo, în ţinutul nimănui, iar când cătunul îţi răsare în cale, din praf şi pulbere, ai impresia că soarele s-a scurs pe pământ şi a ţintuit oamenii în loc, cu visurile lor cu tot. De după o poartă verde şi roasă de ani, doi bătrâni simpli ne primesc însă la ceas de taină şi de poveşti. Sunt mătuşa şi unchiul preşedintelui Băsescu, Maria (85 de ani) şi Mircea Gaţu (86 de ani). Pentru că aici, în Podul Hagiului, primul om al ţării a copilărit în curtea tatălui său, Dumitru, originar din aceste locuri uitate de Dumnezeu.

Maria Gaţu are 85 de ani, dar prăşeşte porumbul din grădină cu îndemânarea unui copil lipit de fusta mamei. “Toată viaţa, asta am făcut, de ce să mă las tocmai acum? Păi, azi, dacă tocmeşti un om tânăr să te ajute la câmp, îţi ia 30 de lei pe zi, îi dai să mănânce, şi-l găseşti fumând la jumătatea rândului. Îşi bat joc şi de tine, şi de pământ”, se aprinde bătrânica şi leapădă un braţ de verdeaţă în bătătură. Traian e departe, la Bucureşti, dar Maria Gaţu nu a ajuns la vârsta asta ca să uite esenţialul: “Nepotul nostru de seamă, ce să zic? Eu şi tatăl lui Trăienuş, Dumitru, suntem verişori buni, dar am crescut ca fraţii, împreună, am mâncat aceeaşi pâine atâta timp”.

Au avut casa şi ograda inundate de trei ori

La 86 de ani, Mircea Gaţu stă deoparte şi se îngrijeşte de sănătatea şubredă ca paiul. Se mângâie pe picioarele vineţii, trage dintr- un tub, ceva pentru astm, şi se opinteşte în toiag, prietenul său de nădejde. “Eu nu ştiu cum de rezistă acolo, în Bucureşti, numai cu răutate în jur. Dar e învăţat cu greul, că era înfipt de mic!”, aruncă stăpânul curţii din vârful buzelor, obosit de-atâta trai şi suferinţă: “Tac-su, Dumitru, e de-aici, dar şi după ce s-a mutat la Constanţa, cu armata, n-a uitat de unde a plecat. Veneau în fiecare vacanţă la noi, el şi Jenica (n.r. - soţia lui Dumitru Băsescu), Trăienuş şi Mircea (n.r. - fratele preşedintelui). Stăteau cu lunile şi erau tare mulţumiţi. Păi, pe Traian şi pe Mircea nu-i mai scoteai din vie, dacă-i scăpai acolo! Ce se mai jucau şi prin lemne, şi prin curte, cu tot ce le pica în mână...”.

Dar timpurile se schimbă, oamenii, şi mai şi. De mai bine de două decenii, Traian n-a mai trecut pe “acasă”, ceea ce Maria şi Mircea Gaţu cred că a însemnat Podul Hagiului pentru actualul preşedinte al ţării. Casa rudelor lui Băsescu a intrat de trei ori sub furia apelor, iar cei doi bătrâni îngrămădiţi unul lângă celălalt, pe prispă, vorbesc şoptit despre drama inundaţiilor: “Dacă vedea Traian cum era casa pe care o ştia el, cred că plângea în pumni, că noi tare am mai plâns. 70 de centimetri am avut apa în casă ultima dată, se umflase toată duşumeaua şi erau numai broaşte sub ea. Milă mi-era de casă, nu de noi, că ziceai că se rupe, săraca!”, suspină Maria Gaţu, care primeşte 300 de lei pensie şi nu are de unde să acopere şanţurile adânci săpate de viaţă prin curte şi pe fruntea ei muncită.

В свое время Уинстон Черчилль назвал Польшу «гиеной Восточной Европы». Однако, думается, Черчилль был неправ – не ту страну назвал гиеной, ой, не ту! Гораздо лучше это определение подходит к другой восточноевропейской стране – Румынии. Для того, чтобы это заявление не было голословным, необходим определенный исторический экскурс.

Румыния как государство возникло в 1877 году, когда в Объединенном княжестве Валахии и Молдавии был коронован король Кароль I. Новое государство самим своим названием (Romania) подчеркивало преемственность с существовавшей полторы тысячи лет назад Римской империей. Впрочем, отдаленная преемственность таки была – на территории нынешней Румынии у римлян было место для ссылки проштрафившихся сограждан, нечто вроде сахалинской каторги у Российской империи – далекое, дикое и холодное захолустье. Именно так попал в эти края знаменитый римский поэт Публий Овидий Назон, за чересчур фривольные стихи загремевший в ссылку в далекий город Томы (современная Констанца). Так что, в некотором смысле, румыны имели к Риму отношение – часть их предков были сосланными каторжниками.

В 1878 году королевство получило первое территориальное приращение – за моральную поддержку России в ходе русско-турецкой войны 1877-78 годов она получила Северную Добруджу. Некоторую пикантность ситуации придает тот момент, что на начало войны Объединенное княжество было вассалом Османской империи, и, по идее, должно было выступать на ее стороне. Итак, первое же приращение было, фактически, платой за предательство – выбрали момент, когда ослабевший сюзерен оказался в состоянии войны, – и оторвали кусок его территории, одновременно подлизываясь к новому сюзерену.

Следующего приращения Румынии пришлось ждать целых 35 лет – до 1913 года. На юго-западной ее границе шла Вторая балканская война, Болгария воевала одновременно против Сербии, Греции и Османской империи, вся болгарская армия была связана на многочисленных фронтах. Именно этот момент избрала Румыния для удара соседу в спину – не встречая сопротивления, румынская армия пересекла границу и продвинулась вплоть до Софии. Болгарии ничего не оставалось делать, кроме как капитулировать.

По Бухарестскому договору Румыния получила от Болгарии Южную Добруджу. Итак, второе приращение – удар в спину без предупреждения стране, из последних сил борющейся против превосходящих сил противника.

Уже в следующем, 1914-м, году началась Первая Мировая война, однако Бухарест не спешил принять в ней участие. Ждал и торговался. Только после того, как Антанта пообещала румынам Трансильванию, принадлежавшую Венгрии, румынская армия начала боевые действия. Их итог оказался плачевен – за четыре месяца «потомки римлян» потеряли большую часть своей территории, включая столицу – Бухарест – а 7 мая 1918 года и вовсе подписали перемирие с Германией и ее союзниками. Только успехи войск Антанты на Балканах осенью 1918 года, вызвавшие переброску немецких и австрийских войск на запад, позволили румынам вновь вступить в войну, причем сделали они это 10 ноября 1918 года - ровно за сутки до окончания Первой мировой.

Впрочем, мировая война румын не сильно интересовала – их интересовали территории, причем неважно чьи – вчерашних врагов или друзей. Уже в январе 1918 года румынские войска, воспользовавшись гражданской войной и анархией на территории вчерашнего союзника – России – пересекают Дунай и Прут, доходят до Днестра, занимают Бессарабию, и в конце ноября того же года аннексируют ее. В начале 1919 года эта же участь постигла часть Австрии – герцогство Буковину. А за Трансильванию до августа 1919 года шла война с Венгрией, однако и ее захватили. Примечательно, что ни на одной из указанных территорий румыны не составляли этнического большинства – максимум 35%. Итак, под лозунгом «объединения всех румын», воспользовавшись ослаблением соседей, Румыния оторвала от них по куску территории, причем законность этих аннексий была весьма сомнительной.

Ну, чем не гиена?

На захваченных территориях немедленно началась интенсивная румынизация. Например, в Бессарабии в 1918 году был принят соответствующий закон, согласно которому все жители Бессарабии должны были принять румынское подданство, разговаривать и писать на румынском языке.

Изгнание русского языка из официальной сферы отразилось прежде всего на многотысячном отряде чиновников и служащих. По некоторым оценкам, десятки тысяч семей чиновников, уволенных из-за незнания языка или по политическим мотивам, остались без каких-либо средств к существованию. Схожие процессы происходили и в Трансильвании, и на Буковине. Местное население отвечало вооруженными восстаниями, подавлявшимися регулярной румынской армией. В общем, «сопроцветания» для населения присоединенных территорий явно не получалось.

Однако и для гиен иногда наступают тяжелые времена, поскольку потребность в них у сильных мира сего отнюдь не постоянна.

----------------------------------

Moscova a anunţat că, la Summitul UE-Rusia de la Habarovsk, va cere explicaţii oficialilor europeni în legătură cu „acţiunile” României în Republica Moldova, informează RIA Novosti. Reuniunea la nivel înalt a început ieri-seară, cu un dineu la care oaspeţii preşedintelui Dmitri Medvedev au fost omologul său ceh, Vaclav Klaus, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi înaltul reprezentant al UE pentru politică externă, Javier Solana. Astăzi sunt programate discuţiile oficiale dintre oficialii ruşi şi cei europeni, tensiunile postelectorale din Republica Moldova şi conflictul îngheţat cu Transnistria figurând printre temele aflate pe agenda ultimei zile a summitului.

„România a pus gaz pe foc în mod intenţionat şi fără ruşine, provocând grupuri de tineri şi mişcări la proteste care s-au transformat în revolte. Am întrebat şi vom continua să îi întrebăm pe partenerii noştri din UE dacă îşi asumă responsabilitatea pentru acţiunile membrilor individuali care pun la îndoială ordinea mondială postbelică şi graniţele naţionale”, a declarat Serghei Prihodko, consilierul pe probleme de politică externă al lui Medvedev. El a acuzat „forţele speciale româneşti” că au utilizat o serie de metode „pentru a provoca dezordine”.

Ministrul de externe Cristian Diaconescu a evitat să comenteze ieri declaraţiile lui Serghei Prihodko, transmite Mediafax. Securitate energetică precară Tema centrală a discuţiilor de astăzi va fi securitatea energetică, precizează AFP şi Reuters. Săptămâna aceasta, Kremlinul a criticat voalat înţelegerea încheiată între oficialii de la Kiev şi cei de la Bruxelles privind acordarea de sprijin financiar occidental pentru modernizarea reţelei ucrainene de gazoducte. „Uniunea Europeană a semnat (în martie - n.r.) o declaraţie referitoare la modernizarea reţelei ucrainene de gazoducte. Intenţionează europenii să aloce bani şi pentru plata datoriilor crescânde la gaz ale Ucrainei?”, a întrebat ironic Prihodko.

"Afişele sunt făcute cu bun gust. S-a săturat lumea de roşu şi de portocaliu. Uitaţi-vă ce albastru frumos!", s-a dat cu părerea Vadim Tudor, in timp ce prezenta afişul electoral in care işi strangea mana cu George Becali.

După ce timp de ani s-au gratulat reciproc cu vorbe grele, "tribunul" de altădată a găsit acum cateva puncte şi valori comune cu care le impărtăşeşte cu fostul "golan".

"Orice se poate spune despre mine şi tanărul Becali, dar nu se poate nega că suntem creştini şi că facem ceva pentru biserici", a explicat C. V. Tudor.

Că PRM are nevoie de Gigi Becali ca de apă pentru a creşte in sondaje o dovedeşte şi faptul că CV Tudor a iniţiat propriile demersuri pentru ridicarea interdicţiei judecătoreşti care nu-şi permite omului de afaceri să calce dincolo de graniţele administrative al judeţului Ilfov. Liderul PRM a declarat că a desemnat-o pe avocata Mariana Ştefan, membru de partid, să facă demersurile necesare pentru ca Becali să poată participa la campania electorală pentru euroalegeri şi să nu mai imtampine restricţii legate de deplasări.

"Tanărul Becali este puţin izolat, are domiciliulZ forţat. E mai rău ca pe vremea lui Stalin. El are toate drepturile de a circula, de a face campanie electorală şi nu i s-au acordat aceste drepturi. Am insărcinat-o pe doamna avocat Mariana Ştefan să facă demersurile necesare pentru a-i ridica aceste restricţii", a spus Vadim Tudor.

El a precizat că i-a telefonat lui George Becali, ocupantul locului doi pe listele PRM pentru alegerile europarlamentare, pentru a-l informa despre propriile eforturi de spagere a "coliviei de aur".

"Mi-am incălcat promisiunea de a nu suna pentru a nu umple casetele serviciilor care inregistrează şi l-am sunat, ieri după-amiază, (pe Becali-n.r.), pe telefonul domnului Dan Claudiu Tănăsescu şi i-am zis că a fost dezinformat: <>. Nu poţi să intri in campania electorală legat de maini şi de picioare. Ce e o colivie de fier, ce e o colivie de aur? Tot colivie e! Avem convingerea că i se va ridica această interdicţie", a relatat liderul PRM.

Dragostea vine pe furiş şi se dovedeşte cu atât mai puternică şi capabilă să depăşească obstacolele, cu cât pare mai puţin probabilă. Pentru că nu este vorba despre matematică, ci despre sentimente, Miron Cozma şi-a găsit jumătatea acolo unde se aştepta mai puţin: în rândul avocaţilor săi. O iubire fulgerătoare, care deja a ajuns la logodnă iar săptămâna viitoare se va oficializa prin rostirea celebrului „Da” la Primăria Voluntari. 

 Sâmbătă însă, la Mănăstirea Lainici, într-un cadru restrâns şi modest, dar reînnodând după mai bine de şapte decenii tradiţia jurămintelor schimbate în acest sfânt lăcaş de cult, fostul lider al minerilor şi Monica Ionescu au devenit logodnici în faţa lui Dumnezeu. Nu au avut bani să îşi cumpere haine sofisticate. Avocata nu s-a sfiit chiar să mărturisească pentru Click despre rochia ei: „Am achiziţionat-o acum o lună, cu 300 de lei de la un prieten care se pregătea să lichideze magazinul. Am profitat de preţurile reduse la jumătate”. Iar viitorul candidat la Preşedinţia României a completat, citat de Libertatea: „Rochia Monicăi e mai veche, la fel şi costumul meu. Nu hainele contează, ci doar ceea ce simţim unul pentru celălalt”.

Se pare că Miron Cozma a început să vadă altfel lucrurile acum, la 59 de ani. Chiar dacă şi-a cucerit jumătatea de 40 de ani tot cu poezii, Luceafărul Huilei a renunţat să mai creadă în lux, ca pe vremea când era cuplat cu Marinela Niţu. Deh, dacă dragostea e mare, ajunge să le oferi oaspeţilor vin din pahare de plastic şi fursecuri. Însăşi faptul că eşti martorul unei iubiri ce părea imposibile e cea mai frumoasă sărbătoare.